Noul film Justice League al lui Zack Snyder mi-a reamintit de ce universul Marvel e mai captivant decât cel DC
Acasă » Noul film Justice League al lui Zack Snyder mi-a amintit de ce universul Marvel e mai captivant decât cel DC

Noul film Justice League al lui Zack Snyder mi-a amintit de ce universul Marvel e mai captivant decât cel DC

Am văzut filmul Zack Snyder’s Justice League și mi-a plăcut mai mult decât cel din 2017, dar nu m-a impresionat. Și oricât am încercat să mă debarasez de contextul apocaliptic din filmele Marvel, nu am reușit.

Cu toate că în copilărie eram mult mai captivat de animațiile DC decât de cele Marvel, nu aș putea spune același lucru și despre filmele și serialele cu actori reali din ultimii ani.

Voi strica plăcerea fanaticilor DC și voi presăra câteva paralele cu Avengers. De asemenea, îți spun și ce nu mi-a plăcut la remake-ul regizorului Zack Snyder.

În patru ore de film, Justice League ar fi putut fi complet diferit

Mă amuză tare mult atunci când este menționată „viziunea” regizorului. În fapt, asta e o strategie ridicolă de marketing folosită în prealabil ca scuză în cazul în care filmul ajunge să fie catalogat drept un eșec.

Aici s-a insistat mult pe „viziunea” lui Zack, încă din titlu. Așa ceva am mai văzut doar la Peter Jackson’s King Kong. Sigur, remake-ul nu este deloc un eșec (cel puțin din punctul meu de vedere). Totuși, aș fi vrut să fie alt fir narativ.

Serios acum… au fost prea multe momente când știam ce urma să se întâmple. A schimbat el puțin grafica ici-colo, dar a fost prea mult din versiunea filmului din 2017. Iar pe-acela l-am văzut acum trei ani, deci suficient de mult timp încât să fi uitat detalii. Sau poate am eu memorie bună, cine știe…

Justice League cam încearcă să fie un fel de Avengers: Infinity War, dar nu-i iese deloc bine

În 2017 am putut înțelege asta. Dar în 2021, am alte așteptări. Eu înțeleg competiția dintre Marvel și DC, dar începe să se simtă un deja vu conceptual.

Adică ai pe de-o parte niște obiecte sacre care comasează o forță primordială distrugătoare („cutiile-mamă”), la fel cum în Avengers ai Pietrele infinitului, iar pe de altă parte îl ai pe Darkseid, un fel de Thanos, dar mai leneș și mai ursuz, pentru că preferă să îi lase pe alții să-i poarte luptele, în timp ce el stă și privește cu mâinile la spate.

Thanos măcar e un personaj complex care aruncă în arenă o problemă existențială, aceea a găsirii unei soluții pentru supraviețuirea cât mai multora, în condițiile în care am devenit mult prea mulți și nesustenabili și riscăm să pierim cu toții din această cauză. Sigur, soluția lui e foarte hitleristă, dar nu asta dezbatem aici.

Aș fi vrut ca Zack să insiste mai mult asupra personajului Darkseid, nu (din nou) asupra lui Cyborg. De fapt, Cyborg ajunge să fie chiar mai „cool” decât Superman. Cumva, el este cheia salvării Pământului, nu Superman. Clark este readus la viață doar așa, să-i păzească spatele, la propriu. Iar apoi se duce acasă.

Finalul m-a „spart”. Te integrează aproape patru ore într-o poveste, apoi te transpune într-una nouă care rămâne ca-n pom

Și aici vin și explic pe scurt ce am scris în titlul acestui articol. DC tot insistă cu teoria multiversului care pe mine a început să mă amețească rău.

Pentru cei care au văzut deja filmul și nu au înțeles finalul sau nu știu ce e cu această teorie: în DC, nu ai mai multe lumi diferite în cadrul aceluiași univers, ca în Marvel, ci (aproape) aceeași lume într-o infinitate de universuri. Care sigur, mai pot varia cât de cât. De exemplu, sunt lumi unde Superman este tipul rău iar Deathstroke (tipul cu un ochi de la final) e aliatul lui Batman. Adică aceleași personaje sunt puse în contexte puține diferite.

Pe mine teoria asta m-a obosit încă din serialele DC, cele de genul Arrow sau Flash. Te uiți la un sezon în care mor niște personaje importante, iar apoi vine alt sezon în care personajele respective reapar fresh pentru că în lumea lor există niște variațiuni.

Deci finalul pe care l-a adăugat Snyder mi se pare de umplutură și perturbă puțin logica filmului. Iar partea cea mai frustrantă este că nici măcar nu e un final în adevăratul sens al cuvântului. E mai degrabă un „va urma…”. Dar, desigur, nu va mai urma nimic.

Deci merită vizionat sau nu?

Da, dacă ești norocos/norocoasă și nu ai văzut versiunea Justice League din 2017 și da și dacă l-ai văzut. Acesta din urmă are măcar calitatea de a te face să uiți de celălalt film care a fost mai prost.

Concluzia mea este că ar fi putut fi un film mai bun. Măcar aici n-aș fi vrut să văd amețeala aceea cu multiversul. În rest, filmul e suportabil. Are acțiune, emoție, efecte vizuale executate temeinic, actorii sunt la fel de buni cum îi știi. Poate doar Ben Affleck pare cam plictisit, sau mi se pare mie.

Ah, da, era să uit: ce fel de „viziune” trebuie să ai ca regizor în 2021 încât să insiști să filmezi în format 4:3, în condițiile în care până și bunicii noștri au măcar un televizor amărât cu ecran 16:9. Mie acest aspect mi se pare un afrond. Ce ar trebui să înțelegem din acest gest? Ceva de genul: pentru prima dată avem premiera pe internet, pe HBO Go/HBO Max, așa că nu vă trebuie cine știe ce calitate, „sărakilor”. Dar aceasta e doar opinia mea, tu poate consideri altfel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.